láture f. pl. laturĭ shi là (lat. latus luteris lature; it. lato pv. latz fr. les [in AixlesBains] sp. pg. lado). Coasta parte de la margine: a dormi pe o lature (maĭ des: pe o coasta) a cadea pe o lature laturile uneĭ corabiĭ uneĭ armate. Margine hotar limita: laturile lumiĭ. Geom. Linie cu care se margineshte o figura inchisa: cele treĭ laturĭ ale unuĭ triunghĭ. In laturĭ la o parte: ushile se deschisera in laturĭ. Strigat imperativ: fugĭ in laturĭ (la o parte)!