LATURÁLNIC A laturalnici e adj. Care este ashezat la o parte la o margine (v. lateral); (despre drumuri strazi etc.) izolat dosnic retras. A intrat printro usha laturalnica un barbat cu ochi albashtri. PAS Z. I 318. La o infurcatura de drumuri de pe un drum laturalnic vede apropiinduse catra drumul ei o ceata vesela de calaretzi tineri. CARAGIALE O. III 99. Satul Humuleshtii in care mam trezit nui un sat laturalnic mocnit shi lipsit de privelishtea lumii. CREANGA O. A. 68. Ei umblau tot mai mult noaptea pe racoare prin cai pustii shi laturalnice. ODOBESCU S. I 147. ♦ Fig. Ocolit tainic ascuns; (cu sens peiorativ) incorect necinstit nepermis. Invocase fel de fel de motive shi toate laturalnice. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 187. E dorintza de a o asigura k nu pot avea ginduri laturalnice. IBRAILEANU A. 44.