látura (láturi) s. f. 1. Coasta rina flanc. 2. Bord margine tzarm. 3. Extremitate cap parte laterala sau terminala a unui obiect. 4. (Inv.) Regiune provincie. Var. lature pl. laturi. Din lat s. n. din al carui pl. laturi sa reconstituit un sing. analogic cf. fagure gaura (Caragatza BF III 39). Ar putea reprezenta de asemeni shi pl. lat. latera (Pushcariu 950; CandreaDens. 961; REW 4934; DAR; Candrea; Tiktin) cf. v. it. latora. In sfirshit Ascoli Arch. glott. it. II 529 shi Scriban se gindesc la lat. latus lateris ceea ce pare mai putzin probabil. Pl. laturi pare k sa specializat in epoca moderna cu sensul de „partzi coaste” in timp ce pl. laturi se foloseshte aproape exclusiv in expresii fixe; in laturi adv. (la o parte; aparte afara; in afara); pe de laturi adv. (de ambele partzi; indirect); alaturi (var. alaturea) adv. (linga aproape de). Der. laturalnic adj. (lateral; indirect; ascuns nedemn) cu suf. nic; latural adj. (lateral) creatzie artificiala a lui Odobescu dupa fr. latéral neuzitata; laturean adj. (Trans. periferic; Trans. strain venetic de afara); laturintz adj. (Banat strain); laturish adj. (lateral); laturash adj. (lateral); laturash s. m. (locuitor al periferiei sau al unui cartier; inv. locuitor care platea numai darile la un feudal fara sa aiba obligatzii fatza de principe; inv. strain din afara; muncitor la minele de sare; cal de alaturi; cal de ajutor; nimfa de tzintar; ultimii dintzi ai calului); laturar (var. laturash laturintza) s. n. (scindura care se adauga la carutza pentru a fi incarcata mai mult); alatura vb. (a pune alaturi a compara; a reuni a adauga); delatura vb. (a despartzi) de la expresia de laturi; inlatura vb. (a despartzi a separa; a da deoparte a suprima); latunoaie (var. latunoi laturoi) s. f. (raritura bucata de pinza neapretata shi scamoshata; bucata de lemn scindura taiata de linga scoartza) de la latura cu suf. augmentativ oi; latunoios adj. (plin de scame; plin de rarituri).