LÁTURA laturi s. f. 1. Parte laterala margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua partzi laterale ale corpului unei fiintze in dreptul coastelor. ♦ Parte sens directzie. ◊ Loc. adv. In laturi = la o parte intro parte. Pe laturi = intro parte shi in alta. Pe de laturi = alaturi pe langa; fig. pe ocolite indirect. ◊ Loc. prep. Pe de laturile... = pe marginile... ◊ Expr. A (nu) se da in laturi = a (nu) ezita sa faca sau sa spuna ceva. ♦ (Inv. shi pop.) Bucata zona de la marginea unei intinderi de pamant a unui tzinut. ◊ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formeaza un unghi sau dintre liniile care marginesc un poligon. [Pl. shi: laturi. Var.: láture s. f.] Lat. *latora (= latera pl. lui latus eris).