LAT A (1) latzi te adj. (2) laturi s. n. 1. Adj. Care are o latzime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat in spate (sau in spete) = bine legat voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari shi late = a spune vorbe pompoase dar fara contzinut. (Fam.) A fi lata (rau sau de tot) se spune pentru a arata k o situatzie a luat proportzii grave ingrijoratoare. (Fam.) A o face lata (rau sau de tot) = a) a petrece strashnic a face un mare chef; b) a face (fara voie) o pozna o gafa o prostie. ♦ (Fam.) Intins la pamant (fara simtzire sau mort). ◊ Expr. A lasa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lasandul in nesimtzire); b) a uimi a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lata (1) a unui obiect; latzime. ◊ Un lat de palma (sau de mana) = masura populara de lungime egala cu latzimea unei palme obishnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. Dea latul = in curmezish. Lat. latus.