LARGÍ largesc vb. IV. Tranz. A face (mai) larg a da largime. A largi o rochie. ▭ Coborau dealul tacutzi ishi largeau pasul sa nui prinda intunericul. CAMILAR TEM. 201. Sa largitzi casa Sa intindetzi measa. TEODORESCU P. P. 175. ◊ Refl. Strada nu mai era aceeashi. Se largise enorm. SAHIA N. 107. ♦ A da amploare a extinde. Se va organiza shi largi vinzarea catre tzaranii muncitori a animalelor shi pasarilor de rasa. SCINTEIA 1953 nr. 2859. ♦ Refl. A se intinde pe o suprafatza mare sau la o departare mare; a se raspindi a se imprashtia. Pe podetzul din fatza casei lui Geambashu multzimea se sugruma shi apoi se largi iar in curte. DUMITRIU B. F. 71. ◊ (Poetic) Din cerdac se largeau zari line sub cerul curat. SADOVEANU F. J. 395.