larg (lárga) adj. 1. Lat. 2. Spatzios extins. 3. Liber vast comod incapator. 4. Amplu maiestuos. 5. Liberal generos. 6. (Adv.) In mod amplu cu largime comod. 7. (S. n.) Largime latzime. 8. (S. n.) Loc deschis spatziu distantza. 9. (S. n.) Spatziu liber libertate latitudine. 10. (S. n.) Intinsul marii. Mr. megl. largu istr. lǫrg. Lat. largus (Pushcariu 943; CandreaDens. 950; REW 4912; DAR) cf. it. sp. port. largo prov. larc cat. llarg fr. large alb. largë (Philippide II 645). Sensurile 4 5 shi 10 sint imprumuturi literare din fr. large. Der. largime s. f. (latzime amploare; spatziu liber latitudine libertate); largamint s. n. (inv. largime amplitudine); larghetze s. f. (liberalitate generozitate) din it. larghezza; largi vb. (a mari; a extinde a dilata) cf. mr. largescu istr. larjesc (dupa Pushcariu 943 shi CandreaDens. 951 dintrun lat. *largῑre In loc de largῑri); largitor adj. (maritor); largitoare s. f. (maritor pentru manushi sau incaltzaminte); prelarg s. n. (extensiune largime) cuvint creat de Odobescu drept paralela la prelung. Cf. alerga.