LAMURÍT A lamuritzi te adj. 1. (Despre persoane) Care a patruns o problema caruia i sa deslushit un lucru. Facind deosebire intre adevaratzii dushmani shi oamenii nelamuritzi shovaielnici sau aflatzi temporar sub influentza dushmanului comunishtii au sarcina sa desfashoare o munca rabdatoare de lamurire in rindul celor din urma. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 7 38. Nici macar nu sintem lamuritzi daca moshia e de vinzare? REBREANU R. I 133. ♦ (Despre idei probleme etc.) Ushor de intzeles limpede clar. Articolul este foarte explicit foarte lamurit... Nu shtiu ce ash putea adaoga. BARANGA I. 167. Evolutziile istorice ale rominilor se fac mai lamurite. BALCESCU O. II 12. ♦ (Adverbial) In mod clar precis. Vorbeshte te rog lamurit. SADOVEANU N. F. 131. Nul vedea inca lamurit. REBREANU P. S. 78. Are o privire atit de adinca Incit cu ea in inimi citeshte lamurit. MACEDONSKI O. I 259. 2. Distinct conturat reliefat. Acele trasuri asha de regulate asha de bine lamurite contzin intrinsele o putere o energie o staruintza care negreshit au a purta mari shi minunate roduri. ODOBESCU S. I 24. 3. (Invechit; despre metale p. ext. despre alte lucruri) Limpezit purificat curat. O fintina cu apa vie shi cu ghizdele albe shi lamurite k cristalul. SEVASTOS N. 225.