LÁGAR lagare s. n. I. 1. Loc de statzionare a trupelor in corturi sau in baraci; tabara. Intzelegea shi el k un lagar nu e un salon. D. ZAMFIRESCU R. 218. Mishelul! so ascuns in lagarul turcilor in loc sa iasa la cimp de bataie. ALECSANDRI T. II 16. Dupa ce ieshi din lagar alerga necontenit Toata noaptea pinajunse cind soarele a rasarit. NEGRUZZI S. I 117. ♦ (Rar) Loc de popas de statzionare. Cind soarele fu la amiaza chibzuii un loc in padure mai la o parte shimi ashezai lagarul meu de zi. HOGASH M. N. 75. 2. Totalitatea statelor shi a persoanelor care lupta pentru aceeashi idee socialpolitica. Lagarul mondial al pacii. 3. (In expr.) Lagar de prizonieri = loc in care sint tzinutzi prizonierii de razboi. Lagar de concentrare = loc in care in regimurile reactzionare sint inchishi shi tzinutzi izolatzi cetatzeni progresishti pushi in afara legilor. II. Organ de mashina care se sprijina un ax sau un arbore prin intermediul unor cuzinetzi al unor bile etc.; palier.