LÁCOM A lacomi e adj. 1. Care maninca shi bea cu pofta exagerat de mare caruia i place sa manince mult; nesatul mincau mincacios nesatzios. Bacii lacomi nu o data Mil lipseau de prinz ori cina. IOSIF P. 70. Asha sa pedepsesc oamenii cei lacomi la mincari shi bauturi. RETEGANUL P. II 61. Daca acel om este lacom din fire shi mai ales daca are gusturi rasfatzate el o sa se tot plinga k nu iai dat mezelicuri shi trufandale. ODOBESCU S. III 39. ◊ (Adverbial) Din cind in cind cite unul scoate cite un mar din buzunar shi mushca lacom. CAMIL PETRESCU U. N. 324. Cum ajunge la fintina cum incepe a bea lacom la apa. CREANGA P. 214. 2. Fig. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de» «dupa» «la») Cuprins de o dorintza vie de a obtzine ceva; avid doritor dornic. Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapan distantzele. BENIUC V. 63. Tu cel mai lacom dintre regi Ai umilit popoarentregi. COSHBUC P. I 91. Intra deci in hazna shi fiind mai lacom lua citzi galbeni putu el duce. ISPIRESCU L. 372. Nici lacom de avere nici de cinuri. CREANGA A. 135.