LAC¹ lacuri s. n. Intindere (mare) de apa statatoare naturala sau artificiala inchisa complet intre maluri shi uneori cu scurgere la o mare sau la un riu. V. iezer ghiol heleshteu balta. Privind in lac Copila can oglinda Cerca shi nu putea pe plac Un briu pe trup sashi prinda. COSHBUC P. I 69. Lac dear fi broashte sint destule! CREANGA P. 186. Sta castelul singuratic oglindinduse in lacuri. EMINESCU O. I 152. Vad insule frumoase shi mari necunoscute SHi splendide orashe shi lacuri de smarald. ALECSANDRI P. III 5. ◊ Fig. Mersera inainte prin dungi de umbra shi prin lacuri de soare. SADOVEANU O. IV 77. ◊ (In toponimie) Lacul Roshu. ▭ Putzin mai inainte sint vestitele bai de la Lacul Sarat. VLAHUTZA O. A. II 123. ◊ Expr. A sari (sau a da a cadea) din lac in putz = a cadea dintro nenorocire in alta a da de un rau mai mare fugind de alt rau. ♦ Fig. Cantitate mare de apa sau de alt lichid. ◊ (In metafore shi comparatzii; prin exagerare) Ghitza Lungu sa retras lac de nadusheala. SADOVEANU M. C. 145.