1) lac n. pl. urĭ (lat. lácus lac it. sp. pg. lago pv. lac). Balta mare intindere de apa statatoare. Rezervoriŭ de tzitzeĭ pacura sh. a. Apa saŭ udeala facuta in casa orĭ pe drum: apa picura din pod incit se facuse lac in casa el zacea intr’un lac de singe (mult singe) ploŭase shi se facuse lacurĭ pe drum. Is lac de apa (saŭ de sudoare) is foarte asudat orĭ ploŭat. A cadea din lac in putz a ajunge dintr’o stare rea intr’alta shi maĭ rea. (La Dos. V. S. Sept. 14 greshit tradus dupa gr. lákkos = groapa).