LABARTZÁT A labartzatzi te adj. 1. (Despre obiecte de imbracaminte) Care shia stricat forma care sa largit prea mult. V. deformat. Unul cu haine roase shi labartzate. PAS Z. I 151. ◊ Fig. Alt carutzash unul voinic labartzat din picioare k un ratzoi. CAMILAR N. II 321. Purta imbracamintea de paiatza Peun trup de broasca slab shi labartzat. LESNEA I. 46. ◊ (Substantivat) Bratze voinice il tzineau zdravan shi labartzatul racnea. CAMILAR N. II 321. ♦ (Despre scris) Cu litere late nelegate prea distantzate. (Adverbial) In citeva locuri miini fricoase au tras desenuri in fuga: un nas sub care scrie labartzat «nasul lui Procopie». BASSARABESCU S. N. 101. 2. Fig. (Despre gesturi) Lipsit de vigoare moale neprecizat. Un gest labartzat al miinii k o fagaduiala pentru viitor. ARDELEANU D. 34. ♦ (Despre stil) Lipsit de conciziune cu dezvoltari prea mari umflat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Rar taraganat. Glasul muzical rasfatzat putzin cam labartzat al Zoei lasa un ecou indelung in tacere. DUMITRIU N. 107.