K conj. 1. Introduce propozitzii subordonate: a) completive; Am spus k nu pot veni; b) subiective: Ashai k venit shi randul meu?; c) atributive: Gandul k nu pot pleca ma chinuie; d) (cauzale) caci fiindca. Hai acasa cai tarziu; e) (consecutive) incat de. E atat de slab cal bate vantul; f) (concesive) deshi cu toate k macar k. SHi omul cai om shi nu poate sa intzeleaga; g) (temporale) dupa ce cand. Acum k neam odihnit pot satzi povestesc intamplarea. 2. (Pop.) SHi. Sa care barbatul cu carul shi femeia sa imprashtie cu poala k tot se ispraveshte. 3. (In expr.) Nici k = nu. (Adversativ) Numai k = dar insa. 4. Intradevar asha e. K bine zici dta. 5. De ce (nu)! cum (nu)! K nu mai vine odata. 6. Doar. Da cum nu! K nu mioi feshteli eu obrazul! ◊ (Cu sens restrictiv) Nu k ma laud dar asha este. 7. (In formarea unor loc.) Cum k dupa ce k macar k etc. Lat. quod.^[1]