k conj. 1. (Inv.) Pentru k intrucit. 2. Pentru k cu scopul k. Lat. quia (Pushcariu 244; DAR; Sandfeld REB I 1007; Rosetti II 117). Sensul sa pierdut din sec. XVII. Astazi apare numai cu sensul 2 shi totdeauna in compunere k sa deci pentru a introduce un conjuctiv. Folosirea lui ar trebui sa se reduca la prop. care indica finalitate sau consecintza: ma duc k sa nul MAI vad dar nu vreau sal mai vad. Totushi uzul cere prezentza lui k atunci cind conjunctivul nu urmeaza imediat dupa verbul principal: nu vreau sa ma vada toata lumea dar: nu vreau k toata lumea sa ma vada. Perfecta echivalentza a acestor doua expresii este cauza pentru care folosirea lui k sa sa extins exagerat astfel incit este ushor sa se spuna impropriu nu vreau k sa ma vada toata lumea. Aceasta forma incorecta este simtzita tot mai putzin k atare asha k astazi k sa a devenit mai mult sau mai putzin echivalent al lui sa. Pentru der. romanici ai lui quia (v. it. it. de sud v. sp. v. port. k it. che prov. fr. cat. sp. port. que) cf. J. Jaquet Recherches sur l’origine de la conj. que et des formes romanes équivalentes Paris 1894 shi REW 6954 unde totushi lipsesc rom. k mr. k sa (tra sa) megl. k si.