opțiuni
  • info
2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.

JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.

juxtapus, ~ă a [At: DA / Pl: ~uși, ~e / E: juxtapune] 1 Alăturat. 2 (Grm) Legat prin juxtapunere (2) Si: paratactic.

JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături, unul lîngă altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere. Propoziții juxtapuse. Cuvinte juxtapuse.

juxtapus a. alăturat, pus unul lângă altul: nume juxtapuse.

* juxtapús, -ă adj. (lat. juxtapositus). Alăturat, pus lîngă altu. Cuvinte juxtapuse, unite printr’un acord sintactic fără elipsă, ca: unt-de-lemn.

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].

JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)

A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer

A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer

juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.

* juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.

Ortografice DOOM

juxtapúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapún, 2 sg. juxtapúi, 1 pl. juxtapúnem; conj. prez. 3 să juxtapúnă; ger. juxtapunấnd; part. juxtapús

juxtapúne vb. pune

juxtapun, -pună 3 conj.

Relaționale

JUXTAPÚS adj. v. alăturat.

JUXTAPÚS adj. (GRAM.) paratactic. (Construcție ~.)

juxtapus adj. v. ALĂTURAT.

JUXTAPUS adj. (GRAM.) paratactic. (Construcție ~.)

JUXTAPÚNE vb. v. alătura.

juxtapune vb. v. ALĂTURA.

Jargon

JUXTAPÚS, -Ă adj. (< juxtapúne, după fr. juxtaposer): în sintagmele principală juxtapusă și regentă juxtapusă (v.).

Intrare: juxtapus
juxtapus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juxtapus
  • juxtapusul
  • juxtapusu‑
  • juxtapusă
  • juxtapusa
plural
  • juxtapuși
  • juxtapușii
  • juxtapuse
  • juxtapusele
genitiv-dativ singular
  • juxtapus
  • juxtapusului
  • juxtapuse
  • juxtapusei
plural
  • juxtapuși
  • juxtapușilor
  • juxtapuse
  • juxtapuselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: juxtapune
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juxtapune
  • juxtapunere
  • juxtapus
  • juxtapusu‑
  • juxtapunând
  • juxtapunându‑
 singular plural
  • juxtapune
  • juxtapuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juxtapun
 (să)
  • juxtapun
  • juxtapuneam
  • juxtapusei
  • juxtapusesem
a II-a (tu)
  • juxtapui
 (să)
  • juxtapui
  • juxtapuneai
  • juxtapuseși
  • juxtapuseseși
a III-a (el, ea)
  • juxtapune
 (să)
  • juxtapună
  • juxtapuie
  • juxtapunea
  • juxtapuse
  • juxtapusese
plural I (noi)
  • juxtapunem
 (să)
  • juxtapunem
  • juxtapuneam
  • juxtapuserăm
  • juxtapuseserăm
  • juxtapusesem
a II-a (voi)
  • juxtapuneți
 (să)
  • juxtapuneți
  • juxtapuneați
  • juxtapuserăți
  • juxtapuseserăți
  • juxtapuseseți
a III-a (ei, ele)
  • juxtapun
 (să)
  • juxtapună
  • juxtapuie
  • juxtapuneau
  • juxtapuseră
  • juxtapuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

juxtapus, juxtapusăadjectiv

  • 1. Pus alături unul de altul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alăturat
    • 1.1. gramatică Legat prin juxtapunere. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: paratactic
      • format_quote Propoziții juxtapuse. Cuvinte juxtapuse. DLRLC
etimologie:
  • vezi juxtapune DEX '09 MDA2 DEX '98

juxtapune, juxtapunverb

  • 1. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: alătura
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.