11 definiții pentru paratactic
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- jargon (1)
Explicative DEX
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique.
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
paratactic, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 241 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paratactique] (Grm) 1 (D. raporturi sintactice) Exprimat prin parataxă. 2 (D. fraze, propoziții, texte etc.) Care alcătuiește o parataxă. 3 (D. propoziții sau părți de propoziție) Care constituie unul dintre elementele parataxei. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -e, adj. Exprimat prin parataxă. Legătura dintre propoziții în fraza «Vei veni, sper» este paratactică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARATÁCTIC, -Ă adj. Referitor la parataxă, exprimat prin parataxă. [Cf. fr. paratactique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARATÁCTIC, -Ă adj. referitor la parataxă, prin parataxă; juxtapus. (< fr. paratactique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PARATÁCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de parataxă; propriu parataxei. 2) Care este exprimat prin parataxă; juxtapus. /<fr. paratactique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. sg. paratáctică, pl. paratáctice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PARATÁCTIC adj. v. juxtapus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PARATACTIC adj. (GRAM.) juxtapus. (Construcție ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
PARATÁCTIC, -Ă adj. (cf. fr. paratactique): în sintagmele coordonare paratactică, coordonată paratactică, subordonare paratactică și subordonată paratactică (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
paratactic, paratacticăadjectiv
- 1. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: juxtapus
- Legătura dintre propoziții în fraza «Vei veni, sper» este paratactică. DLRLC
-
etimologie:
- paratactique DEX '09 DEX '98 DN