JUSTÉTZE s. f. Calitatea insushirea a ceea ce este just; adevar; dreptate. [Dosarul] de la districtul Botoshani ocupa dupa parerea mea rindul intii sub raportul justetzei observatziunilor. ODOBESCU S. II 161. ♦ Precizie exactitate corectitudine. Studiile sale de anatomie bazate pe disectzia cadavrelor au o precizie shi justetze care stirnesc shi astazi admiratzia oamenilor de shtiintza. V. ROM. mai 1952 273. Varianta: justétza (ALECSANDRI S. 26) s. f.