* just a adj. (lat. justus d. jus drept dreptate). Drept echitabil: Ludovic XIII al Franciiĭ fu supranumit cel Just. Conform justitziiĭ dreptuluĭ: sententza justa. Conform ratziuniĭ bunuluĭ simtz: observatziune justa. Fundat legitim: o justa mindrie. Exact conform justetziĭ: balantza justa. Care apreciaza bine distantzele shi formele: ochĭ just. S.n. Ceĭa ce e just drept justitzie: notziune de just (saŭ: de justitzie) shi de injust. Adv. In mod just.