Definitzia cu ID-ul 916033:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
JURUÍ1 juruiesc vb. IV. Tranz. (Invechit shi regional) A fagadui in mod solemn a promite sa faci pe voie cuiva sau sa dai cuiva ceva. V. jura. Mai bine iai da partea care iai juruito. SADOVEANU P. M. 74. Itzi marturisesc gresheala me shi itzi juruiesc k de acum nu voi mai face aceste rale lucruri. KOGALNICEANU S. 115. (Cu pronuntzare regionala) Imi giuruise k mashteapta Plingind mia spuso fata zau! PAUNPINCIO P. 58. ♦ A fagadui (de sotzie). Miau fost juruita mie Din mica copilarie. SEVASTOS C. 279. ♦ Refl. A se lega prin juramint. Cinea zice Nitzu vine Daiash tot ce am pe mine; Cinea zice k venit Daiash ce mam juruit. ALECSANDRI T. 1577.