JURUI vb. (Mold.) 1. A fagadui de sotzie. Sora lui craiu Elisafta ce io giuruise AlexandruCrai. URECHE. 2. A fagadui. A: SHi giurui cai va da lui ocina. AP. 1646 18^v. Viiatza iaste neshtiuta SHi pina la ce vreme iaste giuruita. CVL 15 ; cf. VARLAAM; PRAV.DOSOFTEI PS; DOSOFTEI VS; CD 1698 4^v 5^r 26^v 42^r; N. COSTIN; CI 171 173; NCCD (gl.); NECULCE apud TEW; CD 1770 5^r 52^v; E 1779 13^r. // B: De nevoie se juruiesc mult cu cuvintul iar cu lucrul nu iaste nimic. E ante 1704 26^r; cf. CRON. 1687 31^r. Etimologie: magh. gyürü cf. gyürüzni. Vezi shi juruintza juruire juruit juruita. Cf. credintza incredintzi.