juramant sn [At: CORESI EV. 548/18 / V: giu~ / Pl: ~minte (inv) ~e ~mente ~mintzi^[1] / E: ml juramentum] 1 Afirmare promisiune solemna adesea prin invocarea divinitatzii de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte. 2 (Spc; ie) Ai da cuiva ~ A da cuiva dreptul de a se jura. 3 (Is) Sub prestare de ~ Declaratzie intarita prin juramant (1). 4 Angajament solemn exprimat printro anumita formula prin care cineva se obliga sashi faca datoria fatza de popor de stat etc. 5 (Ie) A depune ~ul A se angaja in mod solemn in fatza unei autoritatzi de a indeplini cu fidelitate functzia acordata. 6 (Pgn) Promisiune ferma de a face ceva. 7 (Pop) Blestem. corectata