juramant sau autoimprecatzielegamant. Caracteristica lexicogramaticala a j. este k autoimprecatzia se exprima intro principala insotzita totdeauna (efectiv prin subintzelegere ori chiar elipsa) de o subordonata conditzionala menita sa exprime circumstantza care motiveaza j. Este ilustrativ exemplul oferit de Racine (juramantul unui captiv din Babilon de a nu uita niciodata Ierusalimul) (I): „Cum vom canta cantare Domnului pe pamant strain? Daca te voi uita Jèrusalime sa mi se usuce mana; limba sa mi se usuce in gura daca numi voi mai aduce aminte de tine.” In vorbirea comuna se folosesc shi formule de juramant vulgare ironizate de Caragiale („Sa nam parte de Zoitzica” sh.a.).