junghiá (ghiu junghiát) vb. 1. A injunghia a pune cutzitul la git. 2. A taia gitul. 3. A sacrifica a jertfi. 4. A intzepa a simtzi un junghi. Var. injunghia. Mr. giugl’are megl. jungl’u. Lat. iugulāre cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez Gramm. I 197; REW 4607; DAR; Pascu I 93). Dupa CandreaDens. 918 sar datora unei incrucishari cu iungĕre ipoteza mai putzin probabila; Lambrior 373 pleca de la un popular *junglāre. Var. este in prezent mai folosita decit cuvintul de baza care pare inv. Der. junghiu s. n. (intzepatura; injunghietura; jungher) postverbal de la junghia; jungher s. n. (pumnal) in loc de *junghiar cu suf. ar; junghetor s. n. (inv. altar); junghetor s. m. (persoana care sacrifica; parlagiu); injunghetor adj. (care injunghie; care sacrifica); junghetura s. f. (victima animal sacrificat; injunghietura; sacrificare omorire; ceafa baza craniului) cu suf. tura (dupa Pushcariu 922; CandreaDens. 919; REW 4607 shi DAR de la un lat. *iugulatūra).^[1]