jumulí (jumulésc jumulít) vb. 1. A smulge fulgii de la o pasare a curatza de pene. 2. A escroca a jefui a jecmani. 3. A ciomagi a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sint greshite relatziile care le stabilesc Cihac II 161 cu juli shi Philippide II 719 cu alb. humëljoń „a distruge”. Din acelashi etimon provine jimui vb. (Trans. despre porci a scurma pamintul cu ritul). Der. jumuleala s. f. (actziunea de a jumuli; furt; jupuire jecmanire); jumulitor adj. (care jumuleshte; care vinde scump); jumulitura s. f. (jumuleala). Cf. jimi.