jumatáte (jumatắtzi) s. f. 1. Fiecare din cele doua partzi egale in care se poate divide un intreg. 2. Fiecare din cele doua partzi egale dintrun litru dintrun kilogram. 3. Claie mica din 7 pina la 20 snopi considerata jumatate de capitza. 4. Sotz consort. Var. vulg. juma(te). Mr. giumitate megl. jimitate. Lat. mĕdĭĕtātem probabil printro metateza *diemitatem shi cu rezultatul dj › gi (mr.) › ji (megl.) k ajunge ajuta jos. Inainte fusese propus lat. dimidiĕtātem. Aceasta der. semnalata inca de Cipariu Elem. 61 a fost adoptata intro forma modificata de Philippide O ramashita din timpuri stravechi 11; Koerting 2977; Densusianu Rom. XXXIII 281; Tiktin; shi Pascu I 133 care pleaca de la medietatem prin intermediul unei forme *jimitatem rezultata din incrucisharea cu gr. ἤμισυ dupa Philippide; prin intermediul unei metateze dupa Tiktin. Der. din lat. a fost abandonata de catre totzi cercetatorii moderni care admit totushi o incrucishare cu dimidietatem pentru a explica finala cuvintului. In general se admite k jumatate reprezinta in prima sa parte alb. giymës giymësë „jumatate” (Miklosich Rum. Unters. I 269; Miklosich Consonant II 12; Spitzer Mitt. Wien 322; Capidan Raporturile 528; Philippide II 718; Rosetti II 118). Explicatzia este laborioasa shi nu pare a fi probabila: conform ei alb. giymë (< gr. ἤμισος cu o spiranta secundara dupa Meyer 153) reprezinta un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune der. care am citato); shi de aici rom. jumatate prin der. cu suf. ate sau prin incrucishare cu dimidietatem. Etimonul alb. nu pare posibil deoarece pe linga dificultatea s › t este ciudat paralelismul intre alb. gj (ghi) fatza de rom. g › j (cf. alb. gemp rom. ghimpe alb. güs rom. ghiuj etc.). Der. jumatatzi (var. injumatatzi jumatatza) vb. (a taia in doua a despica; a reduce la jumatate).