JUDICIÁR, -Ă, judiciare, adj. 1. De justiție, privitor la justiție, judecătoresc. A fost un mare scandal judiciar. C. PETRESCU, C. V. 230. A plîns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare. IBRĂILEANU, SP. CR. 256. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. Anchetă judiciară. – Pronunțat: -ci-ar.