judecătoresc, ~ească a [At: HAMANGIU, C. C. 38 / Pl: ~ești / E: judecător + -ească] 1-2 Judiciar (1-2). 3 (Îs) Putere ~ă Justiție (3). 4 (Îas) Una dintre cele trei atribuții fundamentale ale statului, conform principiului separației puterilor în stat, care supraveghează aplicarea legilor.