JUDECÁTA judecatzi s. f. I. 1. Facultatea de a gindi logic de a descoperi pe cale ratzionala relatziile dintre fenomene; minte ratziune inteligentza. Au covirshit puterea mea de judecata. CARAGIALE O. III 248. Critica lui era plina de dreapta judecata shi de bunavointza. GHICA S. A. 80. ◊ Loc. adj. Cu judecata = cu bun simtz cu tact cuminte serios. Fata cea mai mare era mai tacuta shi mai cu judecata. ISPIRESCU L. 175. 2. (Logica) Legatura riguroasa intre doua notziuni dintre care una (predicatul) defineshte shi lamureshte contzinutul celeilalte (subiectul). II. Actziunea de a judeca dezbatere judiciara; proces. In mijlocul ograzii mosh SHarban inconjurat de ceilaltzi tzarani se sfatuiau ce sa mai vorbeasca mine la judecata. BUJOR S. 144. Nu te viri in judecatzi. NEGRUZZI S. I 248. ◊ Fig. De ce fugi domnule Nica? Cai fost la boierul cel batrin? Sa nutzi fie rushine shi nici rau sa nutzi para k sa apropiat ziua judecatzii. REBREANU R. I 298. ◊ Expr. A da (sau a trage) in (sau a chema la) judecata = a chema pe cineva in fatza justitziei a intenta cuiva un proces. (In religia creshtina) Judecata de apoi = judecata solemna in fatza careia se crede k dumnezeu va chema pe totzi oamenii cind va veni sfirshitul lumii.