JOSNICÍE, josnicii, s. f. Însușirea de a fi josnic, decădere morală; faptă josnică, ticăloșie. În calitatea lui de cercetător pasionat al vieții sociale... [Caragiale] a dezvăluit adevărul, denunțînd josnicia și mișelia împopoțonate în haina ridicolului ori de cîte ori și oriunde le-a găsit. L. ROM. 1953, nr. 1, 50.