jos adv. 1. Aproape de pamint in loc mai putzin ridicat (decit altul). In jos in partea inferioara. 2. La nivelul pamintului pe sol. 3. In ton grav. 4. (Adj.) Scund care este putzin ridicat de la pamint. 5. (S. n.) Parte inferioara baza. Var. (Mold.) gios. Mr. (d)gios megl. (an)jos istr. jos. Lat. deorsum prin intermediul var. pop. deosum diosum (Diez I 216; Pushcariu 912; CandreaDens. 907; REW 2566) cf. it. giuso (calabr. jusu sard. giòssu) v. fr. jus sp. ayuso. Dupa Cipariu Gramm. 103 shi Scriban din lat. pop. jussum jossum. Daca se admite primul etimon care pare cel mai probabil rezultatul di › j este acelashi k adiungere › ajunge sau adiutare › ajuta cf. shi jumatate; shi in acest caz mr. gios care Meyer Alb. St. IV 64 il considera inexplicabil este normal cf. mr. agiunge agiuta. Der. josean s. m. (locuitor al unui sat situat mai jos decit altul; in general locuitor din Moldova de Sud); josime s. f. (plebe strat inferior al societatzii; josnicie mirshavie); josnic adj. (scund; scurt cirn; mirshav abject lipsit de demnitate); josnicie s. f. (mirshavie ticaloshie); injosi vb. (a umili a dezonora); injositor adj. (care injoseshte); injosora vb. (a umili a injosi); injosa vb. (a injosi); inaljos s. n. (prapastie abis; nedreptate umilire) de la formatzia adverbiala in al josului „in jos; iute precipitat” (Tiktin DAR); prejos adv. (in expresia mai prejos in inferioritate mai putzin).