JOC jocuri s. n. 1. Actziunea de a se juca (1) shi rezultatul ei; activitate distractiva (mai ales la copii); joaca. ◊ Joc de societate = distractzie intrun grup de persoane care consta din intrebari shi raspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua cuvinte cu intzeles diferit; calambur. 2. Actziunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populara la care se danseaza; hora. ♦ Melodie dupa care se joaca. ♦ Fig. Mishcare rapida shi capricioasa (a unor lucruri imagini etc.); tremur vibratzie. 3. Competitzie sportiva de echipa careia i este proprie shi lupta sportiva (baschet fotbal rugbi etc.). ♦ Mod specific de a juca de a se comporta intro intrecere sportiva. 4. Actziunea de a interpreta un rol intro piesa de teatru; felul cum se interpreteaza. Joc de scena = totalitatea mishcarilor shi atitudinilor unui actor in timpul interpretarii unui rol. 5. (SHi in sintagma joc de noroc) = distractzie cu cartzi cu zaruri etc. care angajeaza de obicei sume de bani shi care se desfashoara dupa anumite reguli respectate de parteneri cashtigul fiind determinat de intamplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori ashi pune capul (sau viatza situatzia etc.) in joc = a intreprinde o actziune riscanta. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intentziile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conshtient sau nu) intereselor cuiva. A fi in joc = a se afla intro situatzie critica a fi in primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formeaza un ansamblu un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativa pe o directzie data intre doua piese asamblate considerata fatza de pozitzia de contact pe directzia respectiva. 7. Model simplificat shi formal al unei situatzii construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica a acestei situatzii. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematica a situatziilor conflictuale in care doua sau mai multe partzi au scopuri tendintze contrare. 8. (Muz.; in sintagma) Joc de clopotzei = glockenspiel. Lat. jocus.