1) joc n. pl. urĭ (lat. jŏcus joc cu vorba [jocu in actziune de se numea lŭdus] it. giuoco pv. joc fr. jeu cat. jog sp. juego pg. jogo). Petrecere distractziune amuzament pin mishcarĭ saŭ alte combinatziunĭ de calcul saŭ de noroc: jocurĭ copilareshti (cum e dea baba oarba) jocurĭ de noroc saŭ indemnare (cum is cartzile shahu biliardu). Obiectele care servesc la joc: un joc de cartzĭ de shah (maĭ des: o pareche de cartzi de shah). Dans: ma duc la joc. Modu de a te mishca a vorbi a glumi: jocu uneĭ mashinĭjocu ochilor cuĭva jocu de scena al unuĭ actor. Pl. Spectacul public la cel vechĭ shi imitat shi de ceĭ noĭ: jocurile olimpice la Grecĭ. Joc de cuvinte aluziune glumeatza fundata pe asemanarea cuvintelor. Casa de joc tripoŭ casa in care se joaca cartzĭ. A fi in joc a fi in risc a fi vorba de: in razboaiele punice era in joc existentza statului roman. Atzĭ bate joc de 1. a lua in ris a ride de 2. a insulta a ofensa a injosi a batjocurĭ.