joc (coregr.) 1. Termen prin care se desemneaza dansul* popular romanesc. J. sunt manifestari artistice de o exceptzionala valoare care dovedesc vitalitatea dibacia shi puterea de creatzie a poporului nostru. Exista un mare numar de tipuri shi variante de j. care se desfashoara in toate ocaziile cand oamenii se aduna pentru a petrece. Pe langa j. practicate la hora (2) satului putem intalni shi altele cu functzii rituale sau ceremoniale legate de prilejuri specifice (calush* dragaica* etc.). K desfashurare in spatziu se impart in urmatoarele mari categorii: j. de grup (jucatorii sunt prinshi in cerc semicerc sau linie); j. de ceata (grupul de jucatori neprinshi intre ei); j. de cuplu shi j. solistic. In cadrul diferitelor formatzii exista multiple moduri in care jucatorii se prind intre ei (de maini de umeri de brau etc.) sarituri batai (pe sol sau „in pinteni”) batai cu palmele pe picioare balansuri flexiuni etc. Ritmul j. este in general binar* (2/4 rar 6/8) cu frecvente sincope* shi accente in contratimp* dar shi asimetric (5/16 5/8 7/16 10/16). Formele* arhitectonice* principale au la baza principiul inlantzuirii libere a unitatzilor de structura melodica (motive* fraze*); se intalnesc shi forme bazate pe principiul gruparii fixe a unitatzilor. 2. („un joc”) termen prin care se defineshte in Transilvania shi Banat o suita fixa de jocuri diferite care se reia ciclic. In cadrul unui „joc” partenerii nu se schimba. 3. Petrecere pop. la care se joaca. Sin.: hora (2).