JIGÓDIE jigodii s. f. 1. Boala molipsitoare grava a ciinilor tineri care se manifesta prin tulburari generale prin atrofie musculara etc. shi care se termina de obicei cu moartea animalului. Tremuri k un catzel bolnav de jigodie. DELAVRANCEA S. 196. Lovitear jigodia potaia dracului! zic in gindul meu. Nam vazut de cind sint o javra mai antipatica shi mai scirboasa. CARAGIALE O. II 267. 2. Ciine slab prapadit bolnav; jiganie javra potaie. ♦ Dihanie lighioana animal. Toate jigodiile Citen balta le vedea Pe toate k le prindea. MARIAN S. 259.