JELÍ jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plinge a se vaieta a se tingui. Se jelea shi plingea. ◊ Fig. Vintul se jelea prin trestii. SADOVEANU O. I 152. De trei zile ma doreshte Mindra inimii mireasa Dar de ce se tot jeleshte Oltul meu pe linga casa? CERNA P. 135. 2. Tranz. (Popular) A plinge (cu glas tare) dupa un mort; a boci. Il jelira ai sai il jelira boierii il jelira shi poporul. ISPIRESCU L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacrasa. CREANGA P. 11. Ada luntrea shi ma treci... Aibi grija sa nu maneci K nai bani sa ma plateshti Nici surori sa ma jeleshti. JARNÍKBIRSEANU D. 139. ◊ Intranz. Numai ea biata era plinsa prizarita shi amarita... pentru k jelea dupa TeiLeganat. SBIERA P. 88. (Cu pronuntzare regionala) So strins fratzii gramagioara shi jalesc deo surioara. SHEZ. IV 225. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva) a se arata intristat. Cit traieshte tot jeleshte. SHEZ. III 163. Nu ma jeli cu portul jeleshte cu sufletul. JARNÍKBIRSEANU D. 111. 3. Tranz. (Invechit) Ai parea rau dupa ceva sau dupa cineva; a regreta. Aceste sint suvenirurile care jelesc. RUSSO S. 19. (Cu pronuntzare regionala) Pe la noi nai mai venit Sa vezi cit eshti de jalit. ALECSANDRI P. P. 379. Cit jalesc vremea pierduta. NEGRUZZI S. I 75. ♦ A compatimi. (Cu pronuntzare regionala) Omul nebun tarei de jalit. CREANGA P. 243.