JELÁNIE jelanii s. f. 1. Plingere tinguire. Titu Herdelea ascultind jelaniile invatzatorului se simtzea aproape rushinat. REBREANU R. I 101. Miron Juga deveni grav shi mohorit auzind jelania arendashului. id. ib. 85. ♦ Vaiet plinset bocet. Nu se auzeau decit sughitzurile de plins shi jelania tremuratoare a lui Alexiu. DUMITRIU B. F. 69. Se facu... o plingere shi o jelanie de te luau fiori. ISPIRESCU L. 177. (Cu pronuntzare regionala) Era un muget necurmat o jalanie de vite de parca venise sfirshitul lumii. SANDUALDEA U. P. 97. ◊ Fig. Se auzea in linishtea diminetzii jelania linishtita a unei flashnete. ARDELEANU D. 80. 2. (Rar) Durere adinca jale. (Cu pronuntzare regionala) Bietul om masculta Cu jalanie... multa. CONACHI P. 163. Pronuntzat: nie.