JÁVRA javre s. f. 1. Ciine mic slab prapadit; p. ext. (depreciativ) ciine; potaie jigodie. Javre cu cozi subtziri cu stirvurile supte incepura sa se arate in lungul ulitzei. CAMILAR T. 113. Era o javra slabutza cu urechi ciulite de liliac shi cu ochii bolditzi. SADOVEANU B. 46. Cel putzin vreo cinci potai ciobaneshti printre destule javre de mina a doua erau stapini pe situatzie. GALACTION O. I 310. ◊ (Urmat de determinari pleonastice) Nu concepea sa plece dupa tirguieli sau la plimbare fara o javra de catzel cu zgarda shi curelusha. PAS Z. I 90. De la o coliba o javra de ciine veni spre mine latrind. DUNAREANU CH. 135. 2. Termen de ocara pentru oameni. Javra dracului se face a o cauta de ou shii dezleaga... atza de la picior. CREANGA A. 57. ◊ (Urmat de determinari indicind substantivul la care se refera termenul) O sal omorim pe javra de SHtefanescu. STANCU D. 145.