JARAGÁI s. n. 1. Jar. Vazduhul e fierbinte. Cind respir parca ash sorbi jaragai. SCINTEIA 1953 nr. 2795. In fiecare zi a mincat o pasare fripta care a taiato a jumulito a parpalito pe jaragai singur. STANCU D. 423. 2. Fig. Arsura pe git shi pe esofag (din cauza bauturii a unor mincaruri etc.); jeg (3). Varianta: jeregái s. n.