JAF jafuri s. n. 1. Actziunea de a jefui; pradare devastare furt insotzit de violentza. Vazind eu de la o vreme k nu mai inceteaza cu jafurile miam luat iniman dintzi shi mam dus la boier sa ma jaluiesc. CREANGA A. 159. ◊ Expr. Jaf in ciuperci v. ciuperca. (Invechit) A lasa jaf sau a da in (ori de) jaf = a lasa prada a ingadui k cineva sa fie jefuit. TZara... lasata jaf shi macel bashibuzucilor. ODOBESCU S. III 408. Navalira in Polonia shi detera in jaf provinciile Volinia shi Podolia! BALCESCU O. II 144. ♦ Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Niciodata nu se vor shterge din amintirea poporului nostru vremurile intunecate in care jaful trusturilor de peste hotare shi al exploatatorilor bashtinashi se impletea cu mentzinerea tzarii in inapoiere economica cu dezlantzuirea teroarei salbatice impotriva muncitorilor shi tzaranilor. SCINTEIA 1953 nr. 2746. ♦ Risipa (de obicei din avutul altuia). A facut jaf in faina. 2. (Invechit cu sens colectiv) Lucruri jefuite prada (de razboi). Se intoarsera la locul luptei spre a culege jaful. BALCESCU O. II 258. Varianta: (invechit) jac (NEGRUZZI S. I 169 ALECSANDRI P. P. 113) s. n.