jaf (jáfuri) s. n. Jaf pradaciune. Var. (inv.) jac jah. It. sacco prin intermediul mag. zsák (Philippide Principii 297; DAR) sau al pol. žak (Cihac II 155; Tiktin) cf. jaca. Der. nu este clara intrucit cuvintul pol. este rar shi cel mag. inseamna numai „sac” insa cf. mag. zsákolni „a prada”. Nu este normala nici alterarea c › h › f care Tiktin incearca sa o explice printro veche pronuntzare germana cu k aspirat shi DAR printro incrucishare cu rut. žah „groaza”; dar este vorba fara indoiala de o transformare in interiorul limbii rom. deoarece cele trei forme sint amplu reprezentate: cf. doctor › doftor. Der. jacash adj. (inv. jefuitor); jefui vb. (a prada) cu var. inv. jecui jacui; jefuitor adj. (care jefuieshte); jefuiala s. f. (jaf; stoarcere de impozite); jecmani (var. jacmani) vb. (a jefui a prada) din mag. zsákmány „jefuire” < it. saccomanno (Cihac II 155; DAR); jecman s. n. (jefuire) deverbal al cuvintului anterior; jecmaneala s. f. (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la inceputul sec. XVII jecmani de la inceputul sec. XVIII.