IZVÓR izvoare s. n. 1. Fir de apa subterana care iese sau tzishneshte la suprafatza pamintului. Umbrind vrun nor na mai scazut arsura SHi cerul astfel a ucis natura. Nici apen putzuri nici izvoaren muntzi SHi nime navea lipsaacum de puntzi. COSHBUC P. I 280. Acusha la urechei un cintec vechi strabate. K murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU O. I 96. Mai de valeo blinda ciuta La izvoare se adapa. ALECSANDRI P. A. 154. ◊ Fig. I se nazari tzarina fara capat a gospodariei colective il imbata un duduit de tractoare... nishte izvoare de griu roshcat curgeau din pintecele batozelor. CAMILAR TEM. 127. Ochii ei doua izvoare sacate incetase de a mai varsa lacrimi. EMINESCU N. 28. ◊ Izvor mineral v. mineral. Izvor termal v. termal. 2. (Mai ales la pl.) Locul in care iese la suprafatza pamintului apa din pinzele de apa subterana formind un lac sau o apa curgatoare; obirshie. Izvoarele Jiului. 3. Punct sau corp de la care se propaga in spatziu lumina caldura etc. Izvor de lumina. 4. Fig. Origine lucru din care provine din care decurge ceva; sursa. V. cauza (1). Izvor de inspiratzie. ▭ In durerile shi furtunile negurosului nostru trecut doina shi cintecul batrinesc au fost izvoare de viatza shi energie. SADOVEANU E. 17. Negru cocoshat shi lacom un izvor de shiretlicuri La tovarashii sai spune veninoaselei nimicuri. EMINESCU O. I 150. 5. Fig. Document monument care se intemeiaza un fapt istoric sau care serveshte pentru sprijinirea unei afirmatzii shtiintzifice; sursa sorginte. [Istoria] se intocmeshte pe baza izvoarelor adica a dovezilor nescrise shi scrise. IST. R.P.R. 7. Lipsa izvoarelor nu ne iarta a cunoashte cu deamanuntul tactica oshtirilor romineshti. BALCESCU O. I 24.