izvor n. 1. apa ce iese sau tzashneshte din pamant; 2. fig. izvoare ale gandirii shi rauri de cantari EM.; 3. fig. locul de origina cauza principiu: el este al omenirii izvor de mantuire EM. (ironic) izvor de shiretlicuri EM.; 4. Izvorul tamaduirii sarbatoare ce cade Vineri in saptamana luminata cand preotzii scot icoanele shi fac slujbe pentru ploaie shi pentru tamaduirea sufletului (poporul crede k apa izvoarelor shi fantanelor vindeca in acea zi orice boala); 5. pl. documente texte originale: a studia izvoarele unei shtiintze. [Slav IZVORŬ fantana: sensul 5 dupa fr. source].