IZVOR (<sl.) s. n. 1. Loc de ivire la suprafatza pamantului a apei dintrun strat acvifer sau a surplusului de apa dintrun teren mlashtinos sau turbos constituind de multe ori obarshia unui curs de apa; i. este considerat uneori shi locul prin care se produce deversarea unui lac. Dupa durata curgerii se deosebesc: i. permanente periodice shi intermediare. In functzie de temperatura apei exista: i. reci (cu temperaturi sub 20°C) shi i. termale (cu temperaturi mai mari de 20°C). Dupa compozitzia chimica se deosebesc: i. ordinare (cu contzinut pana la 01% saruri minerale) i. minerale (care contzin intre 01 shi 5% saruri minerale) shi i. radioactive. Dupa particularitatzile hidrogeologice sunt: i. descendente (aparitzia la suprafatza a apelor subterane care circula in stratul acvifer conform gravitatziei) shi i. ascendente (aparitzia la suprafatza a apelor din stratul acvifer sub influentza presiunii hidrostatice). ◊ I. carstic = ivirea la suprafatza pamantului a apei acumulate in fisurile shi in golurile din calcare. 2. (FIZ.) Sursa de lumina de caldura etc. 3. Fig. Sursa cauza obarshie origine. 4. Fig. Document (shtiintzific istoric); izvod informatzie. ◊ I. bibliografic = publicatzie lucrare sau document scris folosit la studierea unei probleme sau la intocmirea unei lucrari shtiintzifice. 5. Izvoarele dreptului = forme de exprimare a dreptului: legea decretul Constitutzia Codul de procedura penala Codul de procedura civila.