IZOLÁ vb. I. 1. tr. A da a pune deoparte a separa de ceea ce inconjura. ♦ A impiedica trecerea unei forme de energie in alta sau a unor substantze dintrun mediu (sau dintrun corp) in altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr. refl. A (se) indeparta de viatza sociala. [< fr. isoler it. isolare].