IZGONÍ izgonesc vb. IV. Tranz. A sili (pe cineva) sa plece; a alunga a goni a indeparta. Au izgonit pe totzi boierii shi au ajuns ei stapini pe toate. REBREANU R. II 81. SHi de mar fi izgonit de la casa k pe un strain tot nash fi ramas asha de umilit. CREANGA A. 70. Se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsha. NEGRUZZI S. I 137.