IZBUTÍ izbutesc vb. IV. Tranz. A duce la bun sfirshit a termina cu bine; a reushi a izbindi. Cu blindetza shi cu vorba buna izbutea sa le faca pe toate la vremea lor. MIRONESCU S. A. 124. In cele mai de pe urma izbuti fata sa raneasca pe balaur. ISPIRESCU L. 18. Vazind el dracul k shi aici na izbutit nemica crishca din masele. CREANGA P. 145. ◊ Intranz. Noi trebuie sa izbutim in tot ce incepem cu orice pretz. CAMILAR TEM. 100. Am izbutit ori de cite ori team ascultat. ISPIRESCU L. 21.