IZBUCNÍRE izbucniri s. f. Faptul de a izbucni shi rezultatul lui; dezlantzuire. Se auzeau in sat din vreme in vreme izbucniri de glasuri. SADOVEANU O. VII 123. Izbucnirea mea era nelalocul ei vulgara fara temei. CAMIL PETRESCU U. N. 15. Taceri bosumflate izbucniri violente cuvinte invershunate care se incrucishau k sabiile ascutzite. BART E. 227. ♦ Explozie. Sunetul clopotelor izbucnirile tunurilor faceau toate la un loc un vuiet incurcat. ODOBESCU S. I 111. Gestul acesta fu k izbucnirea unei mine. NEGRUZZI S. I 6. ◊ Fig. Fiecare vers e o izbucnire de lumina. GHEREA ST. CR. II 48.