IZBAVÍ izbavesc vb. IV. Tranz. (Invechit shi arhaizant) A scapa (dintro primejdie pacoste boala etc.) a salva a mintui (pe cineva). Vorbele trec; vor raminea faptele sa marturiseasca pentru mine. Ele au sa ma cufunde ori au sa ma izbaveasca. SADOVEANU D. P. 19. O biata pasarica de munci te izbaveshte. ALECSANDRI P. III 308. Vindeca shi izbaveshte amarita mea durere. CONACHI P. 86. ◊ Refl. Sa tzinut dirz a crezut in comunism shi sa izbavit. SADOVEANU M. C. 167.