IÚRESH iureshuri s. n. Asalt navala atac; mers impetuos; fuga goana mare. Intrun iuresh neashteptat navali printre oameni pe usha afara. DUMITRIU N. 179. Se ferea numaidecit in laturi caci altminteri in iureshul vostru latzi fi strivit. PAS Z. I 188. ◊ Loc. adv. In iuresh = repede in goana impetuos. Prin padurosul Maramuresh Pe drumul desfundat de ploi Un camion salta in iuresh Spre Baia Borsha. DESHLIU M. 8. ◊ Expr. A da iuresh (sau iureshul) = a da navala a navali. In ceea ce priveshte atacul pe puntea inamica asta depinde de modul in care se da iureshul. CAMIL PETRESCU T. II 183. Zburam loveam dam iuresh shin crunta batalie Ma zvircoleam intocmai k traznetun minie. MACEDONSKI O. I 252. Variante: iurash (SADOVEANU O. VI 56) iúrush (GHICA S. 16) s. n.